O zi de neuitat ...

                             

   Cred că a fost o zi deosebită,  fiindcă a creeat o personalitate minunată, înzestrată cu cele mai bune calităţi.

Îmi amintesc des de acel timp posomorît de afara, dar nu şi în sufletul meu, cînd mă trezisem în acea dimineaţă fără să bănuiesc că peste cîteva clipe mi se va schimba radical viaţa.

Trebuia să merg la şcoală şi ca orice copil de clasa a 5-a, nu prea aveam chef să mă duc, însă, după ce am fost anunţată că am o suriară, la care am visat toată  copilăria mea, uitasem de somn, uitasem de tot, doarece sufletul îmi era plin de  bucurie şi mîndrie.

 Mergeam spre şcoală gîndindu-mă neîncetat la faptul cum arată, ce ochişori are, ce năsuc. Îmi era greu să mă abţin, dorind să-i mărturisesc fiecărei persoanae ce o întîlneam în calea mea, despre bucuria pe care  o aveam în suflet.

  Prima data cînd am văzut-o, am înţeles că pînă atunci nu am trăit, ci doar am existat. Astăzi nu îmi pot imagina viaţa fără ea.

  Ochii ei verzi, accentuaţi de sprîncenele lungi, mă urmăresc pretutindeni şi îmi crează senzaţia că doar ei mă înţelege. Guriţa mică rosteşte cuvinte pe care sufletul meu le adulmecă cu o plăcere nebună.

Şuviţele-i galbene şi ondulate îi conturează înfăţişarea plăcută şi gindaşă. Are un caracte unic, care niciodată nu rămîne indiferent fată de problemele altora şi mereu încearcă să ofere susţinere morală.

   Are un farmec nebun de a convinge, însă  convinsă se lasă foarte rar, fapt care mă fascinează la ea cel mai mult. Vorbeşte simplu şi clar, dar în acelaşi timp deosebit de ceilalţi, întrucît are o manieră specific doar ei.

Ţin la ea mai mult ca la mine însumi şi încerc să-i fiu mereu alaturi atunci cînd are nevoie de aceasta.

  Data de 22 octombrie 2001, îmi va rămîne în memorie, ca una din cele mai  importante  zile în viaţa mea.