Toamna- motiv pentru tristeţe sau bucurie?

                 

Toamna – anotimpul nostalgiei, gîndurilor şi tristeţii. Aşa văd majoritatea acest anotimp şi printre această majoritate mă regăsesc şi eu. Deseori am încercat să îndrăgest acest anotimp, dar totul în zadar.

  Uneori îmi pun întrebarea:  oare de ce am astfel de atitudini faţă de toamnă, ce rău mi-a facut ea? Dar totodată realizez că e întrebare retorică, la care răspuns nu va exista niciodată.

  Pentru a înţelege mai bine tainele farmece pe care le are toamna, întro zi m-am îndreptat spre parc, unde, spun multi, că poti înţelege cel mai bine acest anotimp şi unde te poţi regăsi pe tine însuţi.

  Mergînd pe aleele parcului Valea Trandafirilor, căutam ceva care cu adevărat   m-ar purea fascina si care ar putea să mă determine să îmi schimb atitudinea faţă de acest anotimp.

  Priveam în jur şi vedeam doar fete întristate, ochi ce privesc în gol, chipuri îngîndurate şi nimic mai mult. Nu m-am oprit aici. Am hotărît să merg mai departe în căutarea a ceva care poate nici nu există.

  Peste cîteva clipe zăresc o altă imagine, care m-a lăsat fără grai. Doi copii ce se jucau în grămezile de frunze aurii, aveau înfăţişarea atît de fericită, în cît am început să cred că e cel mai ferticit moment în viaţa lor.

  Acest fapt m-a pus pe gînduri. Încercam să-mi amintesc de copiliria mea, să-mi amintesc ce simteam atunci în perioada acestui anotimp. Da, probabil simteam aceiaşi.

  Acum, însă, mă macină alt gînd: “ce s-a întîmplat între timp? Ce m-a determinat să îmi schimb atitudinea atît de radical?”.

 A apărut o altă întrebare retorică, la care, de acestă dată, cu siguranţă, răspuns nu voi mai găsi.